top of page

Activitati despre vreme(1). Aerul, vântul


Nu știu voi dacă reușiți să studiați temele pe care vi le propuneți, să faceți efectiv cu copiii activitățile pe care le gândiți, eu una nu reușesc mare lucru. Am teme și materiale care mă așteaptă de efectiv un an. Pe lângă cele de artă, materialele și cărțile despre vreme și tot ce e legat de ea (nori, curcubeu, circuitul apei in natură) stau în așteptare de anul trecut din toamnă.


Ideile sunt adunate grămădă într-un folder pe laptop, scrise în caietul cu planificarea temelor pe săptămâni și sper eu să reușim să le facem pe toate. Până una alta, vă pun mai jos planificarea activităților, resurse materiale și web.



Cărți despre vreme



1. Nonficțiune



2. What makes it rain? editura Usborne

5. Prima mea carte despre vreme, editura Litera

7. How the world works, autor Christian Dorion sau varianta în limba română Cum funcționează lumea, editura Gama, dar care e epuizată de mult tare.

8. Water is water, Miranda Paul


2. Ficțiune



1. The could spinner, ilustrator Alison Jay

3. The storm book, Charlotte Zolotow

4. Thunder cake, Patricia Polacco

5. Cloud dance, Thomas Locker

6. Water dance. Thomas Locker

7. Painting the wind, Patricia MacLachlan, Emily MacLachlan



1. Anotimpuri și vremea în general

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să deschid o discuție despre anotimpuri, despre vremea caracteristică acestora și tipul de îmbrăcăminte folosit. Am reluat în discuție cum poate fi vremea în general: însorită, înnorată, ploioasă, cu vânt, cu ninsoare. După ce am fost sigură că-și aduce aminte de toate, ba și de altele pe lângă (pomenise și de tornadă), i-am propus să căutăm pietre plate și netede prin grădină și pe stradă, pe care să le putem picta. Ecaterina le-a spălat, le-a șters și apoi ne-am pregătit pentru pictură.


Am văzut pe internet un joc ce presupunea pictarea, pe pietre diferite, diferitelor tipuri de vreme. Acestea erau așezau într-un săculeț și cu ajutorul lor se putea iniția un joc de spunere a unei povești.


Ca să vin în ajutorul ei, am desenat pe pietre forma soarelui, norilor etc și le-am vopsit împreună. Pe unele le-am finisat puțin, pentru că nu erau foarte diferite după ce fuseseră pictate și tocmai aceea era ideea: să fie diferite.

Nu au ieșit la fel de frumoase ca cele pe care le-am văzut noi, dar nici pietrele nu au fost foarte mari ori plate. Încă nu am inițiat jocul cu povești, dar o să o facem și pe asta.



Calendarul vremii



Apoi i-am propus să realizăm un fel de calendar-carnețel în care să poată ține singură evidența vremii pe întreaga luna iunie.


Ce am folosit:


- 8 coli albe de hârtie A4

- perforator

- foarfece

- capsator pentru buzunarul cu cartonașe

- un fir de sârmă plușată

- carioci colorate

- cartonașe mici cu tipuri de vreme (decupată din Activitățile mele Montessori. Timpul de la editura Gama)


Am împărțit fiecare coală de hârtie în patru și le-am decupat, când au fost decupate toate, le-am suprapus și perforat, apoi le-am legat cu un fir de sârmă plușată pentru că altceva nu aveam. Pe prima pagină am scris Calendarul vremii. Iunie. Pe fiecare pagină am notat data și ziua săptămânii, dar nu înainte de a o întreba pe Ecaterina care e ordinea zilelor săptămânii și a datei. Voiam ca aceste lucruri să se așeze și mai bine în mintea ei. După ce am scris data și după ce am confecționat un buzunăraș la spatele calendarului în care să stea toate cartonașele cu vreme, am invitat-o să observe atunci pe loc și mai apoi în fiecare dimineață, cum este vremea afară și sub data zilei să lipească cartonașul care se potrivește. Uneori a fost nevoie de 2-3 cartonașe pe zi, pentru că dimineața era însorit, iar la prânz turna cu găleata.


2. Aerul și vântul

Am folosit Mica mea enciclopedie Larousse. Cum este vremea, ed. Rao și de acolo am citit, pentru început, capitolul Aerul. I-am adus aminte de cele trei recipiente pe care le-am folosit anul trecut la lecția despre geografie (unul umplu t cu apă, altul cu pămât și al treilea cu aer). Am întrebat-o ce era în fiecare din cele trei. Pentru cel cu aer a răspuns că nu era nimic în el, i-am amintit că nu era totuși gol, ci avea aer. I-am spus că peste tot în jur se află aer și că nu putem trăi fără aer. am rugat-o să își țină respirația cît de mult poate, în felul asta speram să înțeleagă la modul concret cât de mare nevoie avem de aer și ce se întâmplă dacă nu mai respirăm o perioadă îndelungată.



Am întrebat-o dacă poate vedea aerul, a răspuns evident că nu. Am provocat-o și i-am mai adresat o întrebare: Atunci de unde știm noi că există aer? A stat în cumpănă. După o vreme i-am suflat aer pe obraz și i-am răspuns: Îl simțim. I-am spus că aerul se mișcă și am invitat-o să vadă asta singură. Am pus o soluție de făcut baloane de spumă afară într-un lighean, i-am invitat să facă baloane și să urmărească modul în care aerul mișcă baloanele de săpun.



Evident că s-au amuzat strașnic și s-au făcut ciuciulete!

Mai târziu am continuat lecția și am mai citit în carte despre aerul cald și cel rece și ca să înțeleagă, am inițiat altă discuție din care să reușească să tragă singură concluziile, să răspundă singură la întrebări: am vorbit despre căldura de vară și despre ce anume folosim să ne răcorim (evantai, ventilator). Folosind ventilatorul de jucărie, am întrebat-o cum e aerul. Rece, mi-a răspuns. Am rugat-o apoi să se gândească la zăpadă, la iarnă și la modul în care ies aburii din gură, la cum își încălzește mâinile când au înghețat, i-am spus să-și sufle în pumni și am întrebat-o cum e aerul. Cald, mi-a răspuns.

Și de la noțiunile de aer rece și cald, i-am povestit despre ce face balonul cu aer cald să se ridice și să zboare.


Am citit și din cartea What will the weather be? și am aflat:

"Sometimes it is cooler air from the north.

Sometimes it is warmer air from the south. The new air pushes against the old air.

The place where this happens is called a front.

Where cold air pushes against warm air, we say there is cold front. Cold fronts move fast. They can make the wind howl. They quickly push warm air up and out of the way. The rising air carries water. The water is not a liquid. It is called water vapor.

As the air rises, it cools, and the water turns to liquid. High in the sky, the drops of liquid water clump together and make clouds."


Informațiile despre formarea norilor și a ploii am hotărât să le aprofundăm în lecțiile despre nori și ploaie.


Pentru a vedea modul în care vântul mișcă lucrurile, am făcut un experiment: o morișcă de vânt.

Am folosit cartea 365 de activități în aer liber pe care trebuie să le încerci, de Jamie Ambrose pentru ideea cu morișca de vânt. Moriştile de vânt sunt foarte uşor şi rapid de făcut.


Materiale necesare: - un pătrat de hârtie cu latura de 20 cm (se poate face și cu latura de 10 cm)

- un băţ de lemn: băţul de la vată pe băţ sau o ţepuşă de frigărui, noi am folosit o creangă de la tufa de hortensii

- un bold (noi am pus un ac de la tabla de plută

- o foarfecă

- o mărgea


Cum procedezi: Taie hârtia de-a lungul diagonalelor, dar nu te apropia foarte tare de centru. Înţeapă pe rând cele patru colţuri. În final înţeapă şi partea din spate. Între morişca şi suport (băţ) introdu mărgica sau alt distanţier. Altfel, palele moriştii se vor lovi de băţ şi nu se vor mai putea învârti (la noi așa s-a întîmplat fără mărgică).


Cartea What makes it rain? de la editura Usborne, ne-a răspuns la întrebări precum:


  • Where does the wind come from?

Wind is the air movind around us and up in the sky

  • What makes the wind blow?

The sun! It warms the air and makes it rise up. Cold air them whooshes in, making wind.


Am vrut să confecționăm și un zmeu, dar vremea a fost ploioasă. În schimb, am lucrat cu zmee cu numere.

Inițial Ecaterina a așezat zmeele în ordine și a potrivit fiecărui zmeu numărul corespunzător de funde. A fost prea ușoară activitatea, așa că m-am hotărât să încercăm adunări simple cu fundițele. Am început evident cu 1+1 (aveam toate zmeele în dublu exemplar), apoi cu 1+2, 1+3, 1+4 și tot așa. Rezultatele și le dădea singură, după ce număra fundițele de la fiecare din cele două zmee. Tipul acesta de activitate noi l-am mai făcut și a mers și acesta foarte repede. Am complicat jocul progresiv: 2+2, 3+3, 4+4, 5+5. Au mers adunări la fel de repede și dădea semne de plictiseală. Ca să nu o pierd și ca să îi recâștig atenția, am dus jocul mai departe făcându-l mai complex. Noi nu am insistat foarte mult pe numere mai mari de 10, deși ea mă mai întreba ce vine după 10 și eu îi răspundeam, dar efectiv să lucrez cu ea pe numerele de după 10 nu am făcut, așa că mi-am spus că ar fi o ocazie să încep.

I-am pus zmeul cu numărul 5 și cel cu numărul 6 și am întrebat-o cât fac împreună. Inițial a spus 10, dar apoi am ajutat-o să se corecteze (cred că ea a spus 13, pentru că nu are exercițiu număratului peste 10).




Am mers mai departe și am folosit jocul Newmero pentru a o ajuta să înțeleagă exact cum se formează numerele după 10.


Newmero este un material grozav pentru învățarea numerelor, a modului în care se compun numere mai mari decât numărul 10, pot compara numerele pentru a vedea care este mai mic și care mai mare.


Materialul acesta l-am achiziționat la ofertă pe grupul de facebook Ce le citim copiilor și a costat 65 lei.

Tot pe tematica vântului, am folosit și cartea Painting the wind.



Este o poveste despre pictori mari și mici și despre cum încearcă unii din ei să surprindă vântul în picturile lor. Ilustrațiile cărții sunt picturi extraordinare, unele de un realism neobisnuit (aduc a fotografii).

Am provocat-o și eu pe Ecaterina să încerce să picteze vântul și a pictat flori și iarbă care se unduiesc în bătaia vântului, din păcate a abandonat repede pictura și a fugit la ceva ce îi atrase atenția mai tare în acel moment: venise tata.

Lecțiile de mai sus au fost făcute în 2 zile și vom continua cu altele despre nori, ploaie, furtună și curcubeu.


bottom of page