Vacanța la munte
Zilele trecute am fost într-o scurtă vacanță în munții Apuseni. De 5 ani de zile ne doream să ajungem prin zona Arieșeni, dar de abia acum am reușit.
Pentru cele 4 zile cât plănuisem să stăm, aveam în plan drumeții, vizite, dar și câteva activități educative de făcut în pădure sau în camera pensiunii în caz de zile cu ploaie. Nu am făcut tot ce aveam în plan, dar am vrut să fiu pregătită.
Prima zi, joi, am vizitat Peștera Ghețarul Scărișoara. Ni s-a spus să luăm o geacă pentru copii pentru că temperatura e mai căzută acolo. E... mare lucru, m-am gândit eu. Luăm o geaca și gata! Ei bine, n-a fost chiar așa.
Peștera e amplasată cantr-o prăpastie și ca să ajungi acolo trebuie să cobori pe scări de metal și lemn construite aproape în spirală, 220 la număr (nu le-am numărat eu). S-a intrat organizat, 40 de persoane, una după alta pe scări, fără să poți merge mai repede sau mai încet. Chiar de când am început coborârea s-a pornit și ploaia. Toată coborârea a durat 20 de minute, timp în care nu mai știam cum să acoperim copii, pentru că nu aveam pelerină de ploaie niciunul. Într-un final am ajuns jos și ne-am adăpostit bucuroși de ploaia de afară, dar nu a fost mai bine, în peșteră erau 2 grade și noi fiind uzi, am cam dârdâit. Până una-alta, coborârea pe scări e spectaculoasă, iar în peșteră gheața s-a sculptat sub formă de biserică (Ecaterina a zis castel).
Aici este un articol cu poze reușite despre peștera Scărișoara, pozele noastre au fost făcute cu telefonul pe ploaie.
Poarta lui Ionele este o altă peșteră din apropiere ce poate fi vizitată, nu atât de vizitată și prin urmare, nu atât de aglomerată. La peșteră se ajunge tot din comuna Gârda de Sus. Mergeți apoi circa 3 kilometri pe drumul asfaltat ce urcă spre Ghețarul Scărișoara prin Cheile Ordâncușei. Veți descoperi o grotă pe partea stângă amenajată ca loc de picnic și o construcție de lemn acoperită cu șindrilă. De aici există scări ce duc la Pestera Poarta lui Ionele. Poarta lui Ionele este o peșteră amenajată pentru turism, fiind iluminata si dotata cu scari si podete de metal, astfel incat oricine poate cu usurinta să o viziteze. Pestera se află la o altitudine de 810 metri si are o lungime de 131 metri. Intrarea în peșteră se face printr-un impresionant portal de peste 10 metri înălțime. În peștera există coloni de lilieci protejați prin lege.
Vineri am fost într-o drumeție pe dealurile dimprejurul comunei Arieșeni. Excursia a fost una de căutare, ne-am dorit să căutăm casa părintească a bunicii lui; bunica plecase la 13 ani și odată cu ea și familia, iar casa părintească a fost părăsită, nimeni din familie nu a mai revenit acolo. Pentru soțul meu a fost o bucurie mare să vadă locurile acelea și să mai descopere din întâmplare și câteva rude. Priveliștea e minunată! E atâta liniște și frumusețe în acele locuri! Totul are un ceva deosebit care te odihnește sufletește. Iar așezările tărănești se potriveșc de minune în panoramă, fără să știrbească din farmecul locului, așa cum construcțiile dintr-o stațiune montană o fac.
Sâmbătă ne-am propus să vedem Cascada Vârciorog. A fost o drumeție de 5 ore (dus-întors) prin pădure. La drumul principal există un indicator și un marcaj care interzice accesul mașinilor pe traseul de 3 km până la cascadă, în schimb există căruțe cu cai care te pot duce până aproape de cascadă pentru 30 lei/adult, 10 lei/copil. Noi am ales să mergem pe jos, în plimbare și cred că e mai frumos așa. Nu am dorit să-i zorim pe copii, am dorit să-i lăsăm să se bucure de pădure, râu, să se bucure de drumeție și noi să ne bucurăm pe lângă ei. Am făcut odată greșeala de a o căra pe Ecaterina în spate pe toată durata unei drumeții, ea supărată că nu merge pe jos, noi supărați că se tot miorlăie, până ne-a picat fisa că nu mai suntem studenți și că de acum drumețiile în familie înseamnă să încetinim ritmul, să lăsăm copiii să se meargă în ritmul lor ca să fie bucuroși și noi liniștiți pe lângă ei.
Am pregătit și câteva activități care să aibă legătură cu locul unde urma să stăm, pe care vi le voi prezenta mai jos. Din păcate, nu am făcut poze atunci când Ecaterina a lucrat, iar acum suntem plecați la bunici și am lăsat materialele acasă. Însă vă pot lăsa câte o poza de inspirație pentru fiecare activitate.
1. Am decupat din cutii de carton gros câteva tipuri de frunze: frunză de stejar, de arțar, ovală, rotundă, cordată palmată. Am luat fire de lână de diferite culori. Se pot face două activități cu ele: prima presupune asocierea tipurilor de frunze de carton cu frunzele găsite în drumeții și denumirea copacului aparținător; a doua este o activitate de motricitate fină: înfăsurarea firului de lână pe frunza din carton. Este un exercițiu foarte bun de exersare a răbdării, atenției.
2. Din drumeții se pot aduna crenguțe cât mai drepte, care să poată fi folosite în diverse moduri:
a) înfășurare a firelor de lână colorată pe crenguțe (așa ca în poza de mai jos;
b) un suport inedit pentru lumânare
c) activitate de numărare cu crenguțe
Dacă aveți numere din lemn, plastic, plastelină, lut, hârtie gumată le puteți folosi pentru activitate. Se așază numerele pe masă unul sub altul, iar crenguțele se folosesc pentru a exersa numărarea.
d) activitate de sortare a crenguțelor pe mărimi de la cel mai mic la cel mai mare
e) le puteți picta în culorile curcubeului
f) le puteți lega cu sfoară între ele sub formă de pătrat pentru a realiza o ramă foto
g) un copăcel din crenguțe și frunze: adunați crenguțe și frunze, folosiți un carton tare pe care le veți lipi în așa fel încât să iașă un copăcel.
3. Am reluat litera F,f într-o activitate de lucru manual.
Pe un carton tare am trasat forma literei F (atât F, cât și f), am cules frunze, Ecaterina a decupat frunzele și le-a lipit în interiorul literelor. Cam așa ar fi varianta în engleză:
4. Să-și scrie numele folosind elemente din natură.
5. Leaf rubbing: este o activitate care presupune lucrul cu diferite tipuri de frunze. Aveți nevoie de creioane colorate, creioane cerate, pasteluri cretate sau cărbune și hârtie subțire, hârtie de calc sau hârtie cerată . Frunzele se întorc pe dos, cu partea cu nervurile în sus, se așază hârtie peste și se hașurează. Iese așa :
6. morișcă de vânt
Mai erau ceva idei, dar am pierdut foaia.
Ne auzim curând!