Pedagogia Montessori și educația spirituală
Pentru aceia dintre voi care sunteți preocupați de educația Montessori, cât și de o educație spirituală, am o veste frumoasă. Dacă ați fost vreodată curioși, dacă v-ați pus întrebări cu privire la modul de îmbinare al educației Montessori cu educația spirituală, cartea despre care am să vă scriu va fi o unealtă perfectă care poate lămuri întrebările și vă oferă exemple concrete de activități tematice.
"Walking in Wonder" sau în varianta ei în limba română "Cum îndrumăm copilul în viața duhovnicească" a fost scrisă de Elizabeth White, profesor Montessori, directoare a Școlii Montessori din Spokane, Washington, mentor pentru cursurile de intruire a viitorilor profesori Montessori, autoare de materiale didactice, planuri de învățământ și programe de studii pentru departamentul de Educație Religioasă și mamă de trei fii.
În "Cuvântul înainte" Elizabeth White vorbește despre scopul final al educației: acela de a le facilita copiilor drumul spre Dumnezeu. Iar rolul cărții este acela de a oferi modalități practice de a-i ajuta pe copii să-și cultive o relație cu Dumnezeu prin experiențele obișnuite de zi cu zi. Deci, nu făcând nu știu ce activități, ci prin cele de zi cu zi.
Foarte important de reținut că ideile propuse în care nu sunt toate de natură religioasă la modul explicit, ci reflectă o anumită filosofie - aceea că evoluția duhovnicească a unei persoane începe cu experiențele de zi cu zi în primii ani de viață
Vomulul de față a fost scris pentru părinții cu copii cu vârsta sub 8 ani, dar și copii mai mari se pot folosi de acestea.
Un alt aspect important pentru cititori este acela că "recomandările și comentariile cuprinse în fiecare capitol sunt MAI IMPORTANTE decât activitățile în sine și trebuie citite înainte de a se încerca punerea lor în practică."
Cartea cuprinde șapte capitole:
1. Primii pași - prezintă nevoile duhovnicești ale copilului, explică realitatea legăturii evoluției duhovnicești cu celelalte aspecte ale dezvoltării umane (fizice, afective, minteale, sociale). Tot aici scriitoarea punctează rolul adultului: acela de a înlesni preluarea cunoștiințelor de către copii, în loc de a fi ei cei care le predau aceste cunoștiințe; adultul e exemplu de evoluție duhovnicească.
2. Tărâmul minunilor - vorbește despre experimentarea momentelor în care loc o minune, fie că e vorba despre cântecul unei păsări, jocul luminii printre frunze etc. și a modului acestora de a ne transforma sufletul, de a mijloci relația cu Dumnezeu. Activitățile propun lucrarea cu simțurile: desene copiate prin hașurarea cu grafiti, vizualizarea unor reproduceri de artă, plimbări.
3. Trezirea conștiinței - care începe cu exerciții de observare a lucrurilor și întâmplărilor, cu recunoștiința pentru lucrurile primite de la Dumnezeu.
4. Cultivarea liniștii - cultivarea liniștii ca mijloc de comunicare cu Dumnezeu,
5. Cum devenim mai buni - punctează un aspect foarte important, acela că ascultarea de adulții responsabili îl pregătește pe copil să asculte de Dumnezeu. (Aici adaug ceva, se vehiculează în parentingul actual ideea că un copil nu trebuie să fie ascultător, ci trebuie să fie cooperativ. Fără a avea pretenția unor studii sau cercetări în domeniu, cred cu tărie în poziția doamnei Elizabeth White, că ascultarea de părinți e bună pentru copii, e bună ca să învețe ascultarea de Dumnezeu. dar o ascultare venită din dragoste și respect, nu din teamă și groază). Exemplu de activitate: cartonașe cu rugăciuni de mulțumire.
6. Calea spre compasiune - pleacă de la ideea că această virtute, ca multe altele, se învață exersându-o alături de părinte; iar pentru a putea fi empatic, copilul trebuie întâi să poată identifica și numi propriile trăiri. Exemplu de activitate: Mâini îndemânatice - Cum putem să-i ajutăm pe ceilalți cu mîinile noastre? Dar cu ochii? Dar cu picioarele?
7. Trepte spre credință - conștientizare faptului că sunt iubiți de Dumnezeu, că fac parte dintr-o comunitate și familiarizarea cu textele scripturistice (la un nivel accesibil acestora).
